Să căutam poezia de dinți - nu de cuvinte
uitate prin mulțimi de uitați printre umbre -
prin carii ce se rup dureroase, retoric
să intrăm în lumina de boli din clarul zării.
Să pierdem limbile ude de frică și moft
(paralizate de vivisecția prozodiei din nori)
în bâlbâiala de sensuri ce picură peste oameni
să facem copiii luminați de soarele și marea mea
bucuroși de fiecare abureală de prezent chior
pe luntrea ce alunecă cuantic în mașina timpului
- dedicație conștiinței noastre înspăimântate de eră -